Numar de oxidare

 

Capacitatea de combinare a atomilor este bine determinata de configuratia electronica a stratului exterior si este exprimata prin notiunile chimice de valenta si numar de oxidare.

Numarul de oxidare al unui element este indicat prin sarcina electrica pe care o are ionul sau intr-o combinatie ionica sau prin sarcina formala pe care ar avea-o atomul daca, in mod conventional, electronii pusi in comun ar fii total deplasati spre atomii mai electronegativi.

Astfel, numarul de oxidare, notat prescurtat NO, se exprima printr-un numar intreg pozitiv sau negativ si zero.

Numarul indica numarul de electroni cedati, acceptati sau pusi in comun de un atom al elementului considerat.

Semnul „+” sau „-” indica sensul deplasarii totale sau partiale a electronilor participanti la legatura si anume:

-               semnul „+” se utilizeaza pentru electronii cedati sau electronii pusi in comun si deplasati de la atomul considerat spre un alt atom mai electronegativ;

-               semnul „-” se utilizeaza pentru electroni acceptati sau electroni pusi in comun sau deplasati spre atomul considerat.

Tinand seama de acest mod de exprimare a numarului de oxidare, se pot stabili cateva reguli de determinare a numerelor de oxidare ale atomilor dintr-o combinatie chimica.

a) Numarul de oxidare al hidrogenului este -1 in compusii sai cu metale si +1 in compusii sai cu nemetale.

            De exemplu:

- in hidrura de sodiu, NaH, NO_H=-1 (un atom de hidrogen capteaza un electron)

 

    

 

- in acid clorhidric, HCl, NO_H=+1 (un atom de hidrogen pune in comun cu clorul un electron, ce este deplasat spre atomul de clor)

 

 

 

b) Numarul de oxidare al oxigenului este -2, cu cateva exceptii, atat in compusii sai cu metale cat si in compusii sai cu nemetale.

De exemplu:

- in oxidul de calciu, CaO, NO_O=-2 (un atom de oxigen capteaza doi electroni)

 

 

 

- in apa, H₂O, NO=-2 (un atom de oxigen pune in comun cu hidrogenul doi electroni, care sunt deplasati catre atomul de oxigen puternic electronegativ)

 

 

 

 

c) Suma algebrica a numerelor de oxidare ale atomilor dintr-o specie chimica neutra este egala cu 0.

 

            Pe baza acestei observatii se poate determina numarul de oxidare al unui element dintr-un compus dat. De exemplu, in acid sulfuric, H₂SO₄, NO_S= +6

 

 

 

 

d) Suma algebrica a numerelor de oxidare ale atomilor dintr-un poliatomic este egala cu sarcina  ionului.

            De exemplu, in ionul sulfat neutru, SO₄^2-, NO_S= +6

 

 

 

 

 

e) Pentru un electron pus in comun si nedeplasat se considera numarul de oxidare 0.

            De exemplu, in molecula de clor, Cl₂, NO_Cl=0 ( fiecare atom de clor pune in comun cu celalalt atom de clor un electron, perechea de electroni pusi in comun fiind uniform distribuita intre cei doi atomi).

 

 

 

f) Substantele in stare elementara au numarul de oxidare 0.

            De exemplu:

-         in oxigenul molecular, 0₂, MO_O=0

-         in cuprul metalic, Cu, NO_Cu=0

 

g) Pentru determinarea numarului de oxidare al unui element dintr-un compus cu structura cunoscut, se insumeaza:

-1 pentru fiecare sarcina negativa sau electron pus in comun si deplasat spre atomul considerat;

 0  pentru fiecare electron pus in comun si nedeplasat;

+1 pentru fiecare sarcina pozitiva sau electron pus in comun si deplasat de la atomul considerat spre alt atom mai electronegativ.

            De exemplu:

- in apa oxigenata, H₂O, NO_O= -1

 

 

 

- in ionul sulfura acida, HS^-, NO_S= -2