Stabilirea coeficientilor in ecuatiile reactiilor redox

 

            Pornind de la constatarea ca intr-o reactie redox numarul de electroni cedati in procesul de oxidare este egal cu numarul de electroni acceptati in procesul de reducere, studiul unei reactii redox ajuta la egalarea ecuatiei.

            Etapele unui astfel de studio, exemplificat prin reactia dintre aluminiu si acidul clorhidric, sunt:

- determinarea numerelor de oxidare ale atomilor implicati in reactie:

 

 

 

- identificarea elementelor care isi schimba numarul de oxidare in timpul reactiei:

 

 

 

 

- identificarea procesului de oxidare si al celui de reducere, a agentului oxidant si a celui reducator:

 

 

 

 

-amplificarea celor doua procese urmarind egalarea numarului de electroni cedati cu numarul de electroni acceptati.

            Observand ca din reactie rezulta molecule de hidrogen formate din doi atomi de hidrogen, H₂, procesul de reducere se mai poate scrie:

 

 

 

 

-stabilirea coeficientilor ecuatiei pe baza analizei anterioare:

 

 

 

 

 

 

Sa analizam, in continuare, cateva reactii mai deosebite.

            Cloratul de potasiu, KClO₃, se obtine din hipocrit de potasiu, KClO, prin incalzire, conform ecuatiei:

 

 

            Urmarind etapele prezentate anterior, studiem aceasta reactie redox:

 

 

 

 

 

         

 

 

      Se observa ca aceeasi specie chimica, clorul, cu numarul de oxidare +1, din hipocloritul de potasiu, este si agentul oxidant si agentul reducator participand la un proces de oxidare si la unul de reducere.

Astfel de reactii sunt reactii disproportionate.

            In unele reactii redox se pot intalni mai multe procese de oxidare sau de reducere ca in reactia de oxidare a piritei, FeS₂.

 

 

      

       Pirita este disulfura de fier si contine ionul Fe²⁺ si ionul S²_2- cu structura

 

 

 

 

 

 

 

 

        Tinand seama de formula chimica a disulfurii de fier, si a moleculei de oxigen procesele se amplifica astfel: