Oxidare si reducere

 

 

Reactia de combinare cu oxigenul este o reactie de oxidare. Sa analizam reactia de oxidare a magneziului:

 

 

 

            Atomul de magneziu cedeaza doi electroni atomului de oxigen, trecand in ion magneziu, Mg2+.

 

 

 

            Magneziul isi mareste numarul de oxidare de la 0, in magneziul metalic, la +2 in oxidul de magneziu.

 

 

 

Reactia in care se scoate oxigenul dintr-o combinatie este o reactie de reducere. Sa analizam reactia de reducere, cu hidrogen, a oxidului de cupru.

 

 

            In aceasta reactie, ionul de cupru, Cu2+, accepta doi electroni si trece in atomul de cupru.

 

 

            Cuprul isi micsoreaza numarul de oxidare de la  +2, in oxidul de cupru, la 0 in cuprul metalic.

 

 

 

            Pornind de la aceste observatii, s-au generalizat notiunile de oxidare si reducere si au fost definite astfel:

            Procesul de oxidare este transformarea ce are loc cu cedare de electroni. In procesul de oxidare, numarul de oxidare creste.

            Procesul de reducere este transformarea ce are loc cu acceptare de electroni. In procesul de reducere, numarul de oxidare scade.

            Conform acestei noi acceptiuni, nu numai reactiile de combinare cu oxigenul sunt reactii de oxidare. Orice proces ce are loc cu cedare de elctron si cu marirea numarului de oxidare este un proces de oxidare.

            Astfel, in reactiile:

 

 

 

 

atomii de aluminiu si, respectiv, ionii Fe2+ participa la procese de oxidare.

 

In aceeasi acceptiune, nu numai reactiile ce au loc cu micsorarea continutului in oxigen sunt reactii de reducere. Orice proces ce are loc cu acceptare de electroni si cu miscarea numarului de oxidare este un proces de reducere.

            Astfel, in reactiile:

 

 

 

 

ionii de cupru, Cu2+, si respectiv atomii de clor participa la procese de reducere.

            Procesele de reducere si de oxidare nu pot fi separate. Electronii cedati de un atom sunt acceptati de un alt atom. De aceea, un proces de oxidare este intotdeauna cuplat cu un proces de reducere intr-o reactie de oxido-reducere sau reactie redox.

            Astfel, in reactia:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

            Specia chimica (atom, ion) care cedeaza electronii acceptati in procesul de reducere, deci favorizeaza reactia de reducere, se numeste agent reducator. Agentul reducator se oxideaza.

            In reactia de combinare a magneziului cu oxigenul, magneziul este agentul reducator. Atomul de magneziu cedeaza electronii care sunt acceptati de atomul de oxigen in procesul de reducere.

            Specia chimica (atom, ion) care accepta electronii cedati in procesul de oxidare, deci favorizeaza reactia de oxidare, se numeste agent oxidant. Agentul oxidant se reduce.

            In reactia de ardere a magneziului, oxigenul este agentul oxidant. Atomul de oxigen accepta electronii cedati de atomul de magneziu in procesul de oxidare.

            Procesele de cedare si de acceptare de electroni pot fi reale sau formale. Astfel, in reactia:

 

 

 

are loc un transfer real de electroni de la atomii de magneziu, care se oxideaza trecand in ionii Mg2+ , la atomii de oxigen, care se reduc la ionii de O2-.